continuare

Cat de incantata am fost prima oara cand mi-am facut contul, cata satisfactie, simteam intr-adevar o realizare. Nu postasem nimic si deja imi imaginam cat de departe o sa ajung cu blogul asta. O sa reusesc sa ma exteriorizez de fiecare data cand am vreo idee, o sa-mi perfectionez stilul, o sa capat experienta, o sa scriu cel putin saptamanal!!
Ce am realizat: l-am umplut cu cacaturi melodramatice, care din pacate nu descriu nici macar un strop din starea mea de pustoaica de 15 ani (de fapt 16, dar din inertie tot spun 15) care are impresia ca a venit sfarsitul lumii doar pentru ca a parasit-o iubitul; m-am tot mintit ca pozele mele (ar fi o supraestimare sa le numesc fotografii) sunt destul de bune pentru o incepatoare; mi-am pierdut noptile cautand metafore cat mai convingatoare, pentru ca dimineata sa nu mai gasesc foicica pe care le scrisesem; fiecare stare pe care o aveam, mi-o induceam cu o intensitate dublata, macar de resuseam sa o descriu; pana si rasul meu era diferit...in ce hal ajunsesem...
Ce imi propun: sa continuu ce am inceput...

I have to go back in time so I can dress

hai!

Hai sa ne completam!
Tu sa speri, eu sa cred
Tu sa razi, eu sa plang
Sa-mi planifici dezorganizarea cu un gand
si cand faci zgomot eu sa cant.
Continua-ti mersul cand eu alerg
si nu te speria cand discrepantele vor fi devenit un intreg.
Iubirea ne va zambi si fiecare va fi un crepuscul
Eu la apus, tu la rasarit
Tu o limita, eu un infinit
Cand eu voi fi orientarea si tu directia
NOI, un cerc vom fi definit.

-Pa!

-Ce faci?
-Bine...
-De ce?
-De ce fac bine?
-Da...de ce?
-Pai...pentru ca nu fac foarte bine...
-Si ce nu faci de nu faci foarte bine?
-Nu primesc ceea ce vreau. De fapt, nu obtin ceea ce vreau.
-Pai de ce?La scoala nu inveti bine?
-Ca un cur.
-Nu poti sa te concentrezi...
-Nu e vorba de scoala.
-Ce zodie esti?
-Pesti cu ascendent in gemeni.
-Proasta zodie...
-Tu vorbesti?!
-Eh...pai zodia mea e cea mai proasta.
-Sa stii ca nu o sa te mai stresez de acum incolo.
-Pe mine nu ma streseaza nimeni...eu sunt egoist.
-In sfarsit ai spus ceva adevarat! Tu chiar atat de mult ma urasti?
-Eu nu te urasc si nici nu te iubesc...imi esti indiferenta.
-Comportamentul tau dovedeste altceva, ma iubesti sau ma urasti. De ce te porti asa cu mine?
-Cum ma port?
-Uite asa!Cum imi vorbesti...cum mi-ai vorbit la telefon...
-Nu mai stiu cum ti-am vorbit.
-Erai beat?
-Nuu...eu nu am mai baut de 3 luni. Vorbesc cu foarte multa lume la telefon. Ce? Ti-am vorbit in doi peri?! Ti-am mai spus, eu nu te iubesc si nici nu te urasc, imi esti indiferenta!
-Poate...
-Sa nu crezi ca imi bat joc de tine...
-Nuu...Doamne fereste! Sunt sigura de asta...
-Nu e adevarat. Cred ca va trebui sa te dau afara.
-Nu-i nimic, sunt obisnuita cu asta!
-Hai sa nu dramatizam!
-Nu dramatizez. Pa!
-Pa!...mai stai te ro...og...
Usa s-a trantit...pentru ultima oara...

poveste veche, poze noi

Mult fum de tigara, muzica, picioare saltarete, alcool, grupuri multe si la fel de multe dansuri, cupluri multe si la fel de multe saruturi, din nou fumul de tigara ametitor.Sunetul creeaza un fel de ecou care genereaza la randul lui o liniste asurzitoare.Privesc.Apare el.Nu, nu e el.E doar imaginatia mea ce-i asterne chipul asupra intregii imagini.De ce nu e acolo?Sa vina sa ma ia de mana si sa ma salveze?Vreau sa evadez de aici fara sa plec.Tanjesc dupa ochii lui presarati cu indiferenta falsa.De ce nu mai am energie?De ce dintre picioarele saltarete nici unul nu este al lui?Prea multe intrebari fara raspuns...si cea mai importanta...de ce tot ce fac se rezuma la el?Iubire?Da.Dar o iubire pe care nu vrea sa o accepte.
Fumul de tigara ma orbeste si ii dau frau liber fantasticului.Nu mai incerc sa ma confrunt cu realitatea, ci doar sa inchid ochii, sa ma intind pe banca si sa-mi cladesc cel mai frumos paradis, al sufletului.
M-am alimentat cu vise construite din amintiri mult prea deformate de imaginatia mea bolnava si am ajuns ca in loc sa traiesc pentru a spera sa sper pentru a trai.

prin gradina, pe ulita, prin casa

porumbel

Ma simt neputincioasa. Ma simt ca un porumbel tinut de picioare. Un porumbel care este sanatos, dar se imbolnaveste treptat, innebuneste. Este o persoana foarte egoista care sta acolo in spatele lui si nu vrea sa-l lase sa plece. S-a obisnuit cu el si nu poate sa renunte, nu vrea. Nici porumbelul nu se chinuie, nu isi da toata silinta pentru ca amandoi au cazut prada inertiei. Din inertie nu se despart. S-au obisnuit impreuna si impreuna vor sa ramana, indiferent de consecinte...
Porumbelul daca nu va zbura se va stinge, iar persoana daca va incerca sa zboare va muri.

sunt nebuna?

De mult timp nu mi-am mai descarcat sentimentele pe tastatura si de mult timp vroiam sa fac asta. Incep sa savurez mai mult decat sa gust. Incep sa vad ca prapastia mea se micsoreaza. Incep sa realizez ca eu inca imi doresc sa-l ajut cu tot ce pot pe cel ce ma impingea in prapastie. Incep sa ma schimb. Psihic. Sufleteste.
A trecut mult timp de cand nu am mai plans.2 zile. A trecut mult timp de cand nu am mai fumat.10 minute. A trecut mult timp de cand nu m-am mai gandit la tine.2 secunde.
Of...dar nu mai vreau aceeasi stare melancolica. A existat un sfarsit al unui inceput si acum exista un inceput al unui alt inceput cu aceeasi protagonisti, doar ca asta nu mai are absolut nici o baza reala.
Nu stiu ce sa mai scriu.Ii plictisesc.Ii plictisesc pe cei care oricum nu citesc.Ii plictisesc pe cei din capul meu care ar putea citi.
aberez...

cate un pic din vara asta