continuare

Cat de incantata am fost prima oara cand mi-am facut contul, cata satisfactie, simteam intr-adevar o realizare. Nu postasem nimic si deja imi imaginam cat de departe o sa ajung cu blogul asta. O sa reusesc sa ma exteriorizez de fiecare data cand am vreo idee, o sa-mi perfectionez stilul, o sa capat experienta, o sa scriu cel putin saptamanal!!
Ce am realizat: l-am umplut cu cacaturi melodramatice, care din pacate nu descriu nici macar un strop din starea mea de pustoaica de 15 ani (de fapt 16, dar din inertie tot spun 15) care are impresia ca a venit sfarsitul lumii doar pentru ca a parasit-o iubitul; m-am tot mintit ca pozele mele (ar fi o supraestimare sa le numesc fotografii) sunt destul de bune pentru o incepatoare; mi-am pierdut noptile cautand metafore cat mai convingatoare, pentru ca dimineata sa nu mai gasesc foicica pe care le scrisesem; fiecare stare pe care o aveam, mi-o induceam cu o intensitate dublata, macar de resuseam sa o descriu; pana si rasul meu era diferit...in ce hal ajunsesem...
Ce imi propun: sa continuu ce am inceput...